Akasha

[partea I]

Nu există furnici. Sau dacă există nu-i ciupesc pielea. Nu există nici păianjeni şi nici ţânţari. Sau dacă există, nu-i vede ea. Călătoreşte pe unicorn în fiecare noapte, prin tot ţinutul, şi nu-şi aduce aminte să fi cunoscut pace mai adâncă. Tot acest tărâm feeric este al ei, este parte din ea.

La Cealaltă Lume, lumea din exterior, se gândeşte rar pentru că nu-i lipseşte nimic de acolo. Celor pe care îi iubeşte le trimite iubire în nişte biluţe mici de mărgăritar ce se găsesc în mijlocul nuferilor cu o mie de petale. De îndată ce cuprinde o astfel de fiinţă între degete, micuţa mărgea începe să strălucească şi să vibreze, apoi îşi schimbă culoarea din auriu în bleu, pentru câteva secunde. Pe suprafaţa ei apare chipul destinatarului apoi se ridică rapid în văzduh şi dispare în Cealaltă Lume, contopindu-se cu destinatarul.

Acest tărâm seamănă cu Pământul, însă nu este Pământul aşa cum îl cunoaşte ea. Nu este deloc aşa cum îl ştie pentru că aici, în ''In'', nu există prădători. Nu trebuie să te temi pentru viaţa ta, căci acest tărâm permite vieţii să existe în armonie cu sine. Natura e în simbioză cu Tot Ceea ce Este permiţând fiecărui atom să existe fără că alt atom să fie asimilat sau transformat pentru asta.

Ar fi zis cândva, cu mulţi ani în urmă, că un asemenea loc trebuie să fie de-a dreptul plictisitor, însă acum, după maturizarea ei, ştie cu siguranţă: este mai frumos şi mai incitant decât a putut visa vreodată! Şi poate că a mai fost aici în visele ei aici, poate locul acesta nu îi este atât de străin.

Asemeni Pământului, în ''In'' timpul pare că se scurge, existând un ciclu noapte-zi dar aici, acest ciclu există doar pentru plăcerea culorilor de a se iubi pe ele însele; pentru că noaptea, sub strălucirea stelelor, natura emană lumină. În aparentul întuneric al nopţii, totul străluceşte. Până şi pielea ei străluceşte în mii de diamante microscopice, roz şi mov.

Într-o zi l-a întrebat pe inorogul ei Isisu de ce sunt doar ei acolo?

- Te deranjează? Întreabă Isisu.

- Nu. Doar că mi se pare ciudat. Adică în Cealaltă Lume asta ar fi o ciudăţenie. Spre exemplu pe tine cine te-a creat Isisu?

- Tu m-ai creat.

- Eu? Şi de ce nu-mi aduc aminte să o fi făcut?

- Pentru că nu ai cerut să-ţi aminteşti. Vezi tu, tot acest tărâm este creaţia ta Akasha. Tu conţii tot ceea ce vezi, simţi sau gândeşti din acest tărâm. L-ai creat pentru a-l putea explora, pentru a-ţi putea cunoaşte puterea de Creator. Iar pe mine m-ai creat pentru a-ţi fi călăuză, în cazul în care te vei împotmoli în Cealaltă Lume.

- Păi şi cum de nu te-am văzut niciodată acolo Isisu?

- Acolo există alte reguli Akasha. Acolo nu poţi vedea ce nu crezi cu adevărat că există iar Unicornii sunt făpturi din altă lume în Cealaltă Lume. Însă dacă nu-i poţi vedea nu înseamnă că nu există. Copiii ne văd adesea. Ai prins ironia nu? “Unicornii sunt făpturi din altă lume în Cealaltă Lume.”.

Akasha zâmbeşte, este însă prea prinsă în propriul şirag de gânduri ca să sesizeze jocul de cuvinte al inorogului.

- E ciudat ce îmi spui tu Isisu. De ce am simţit de atâtea ori rătăcire, de ce am experimentat rătăcirea dacă tu îmi erai călăuză?

- Nu ai fost niciodată rătăcită. Doar ai crezut că eşti pentru că nu îţi aminteai adevărata ta identitate şi te vedeai singură şi separată de Tot Ceea ce Este. Şi în Cealaltă Lume gândul este cel care crează realitatea dar spre deosebire de “In”, unde efectele sunt vizibile instantaneu, pe Cealaltă Lume efectele se observă în timp şi spaţiu. Omenirea este propria ei creaţie. Dacă tu te-ai gândit singură, ai experimentat singurătatea. Este regula Creatorului. Pământenii o numesc liberul arbitru. Ai experimentat realitatea singurătăţii şi a rătăcirii fără să fii cu adevărat singură şi rătăcită. A fost o simulare. Dacă ai fi fost cu adevărat rătăcită nu ai fi putut să ne pictezi şi să te întorci Acasă.

- Acasă. Acasă este cu adevărat o stare a spiritului. Experimentez libertatea aici. Nu m-am simţit niciodată atât de lipsită de limitare şi atât de liberă cum mă simt aici.

- Da. Şi ca să-ţi spun sincer, nu te poţi rătăci. Niciodată. Nimeni nu se rătăceşte niciodată. Experimentează aparenţa rătăcirii, simularea rătăcirii şi poate fi cu adevărat dureroasă privită din mijlocul experienţei. Cum se detaşează de experienţă şi se relaxează, oricine realizează că există şi perspective mai înalte. Ai învăţat deja pe Cealaltă Lume că aparenţele nu sunt realitatea ultimă.

- Viaţa există! Indiferent de aparenţe, viaţa există! Aşa spunea Richard Bach.

- Fiecare carte pe care ai ţinut-o în mână ţi-a fost călăuză chiar dacă ai fost inconştientă de multe ori de lumina cuvintelor pe care le citeai. Fiecare carte ţi-a fost trimisă de către tine. Tu ai făcut toate astea! Nu e minunat să fii multifuncţional, multidimensional şi omniprezent  Akasha?

- Sună fascinant ce spui tu Isisu, însă mi-e dificil să înţeleg. Dacă eu sunt şi creator şi parte din creaţie de ce nu-mi aduc aminte de asta? E frustrant să ştii că ai aşa o putere şi să nu ştii cum să o foloseşti! Asta nu vine cu manual de utilizare?

- Ai răbdare. Viaţa există e momentan suficient. Fii conştientă. Respiră fiind conştientă că respiri în fiecare moment. Promit că uşile se vor deschide pe rând, la momentul potrivit, exact aşa cum ai cerut. Între timp, uşile sunt deschise deja, după cum le-ai făcut. Orice aspect al Creaţiei este etern disponibil.