"Da-da, da-da, da-da, da-da, da-da". O lumină albastră în faţa
ochilor ei care plutea de la un copac la altul. Scutură din cap de câteva ori,
însă lumina nu dispăru. Un fior rece îi străbătu şira spinării şi îşi simţi corpul
electrizat. Acum erau două lumini albastre de dimensiunea unui greph care se
învârteau într-un dans spiralat una în jurul celeilalte, energia feminină în
perfect echilibru cu energia masculină. Dintre ele apăru o a treia sferă de
lumină. Era mai mică iar culoarea era mai deschisă.
"Lumina naşte lumină."
"Da-da, da-da, da-da, da-da, da-da."
Se lăsă pe spate şi privi cerul. Nimic nu era aşa
cum îşi aducea aminte. Nimic nu era cum i se spusese că este. Totul era mult
mai mult decât şi-ar fi putut imagina cineva vreodată. Stelele picurau lumina peste ea.
"Da-da, da-da, da-da, da-da, da-da."
Inima şi ritmul ei precis. Întreg trupul îi era o
armonie de sunete, o melodie a creaţiei.
- Dă-mi cel mai fin auz din câte există în Creaţie.
Mai presus de toate vreau să Te aud.
Din nou, fiorul electrizant îi străbătu şira
spinării, era confirmarea ei că cererea i-a fost aprobată. Simţi cum se afundă
în covorul moale de frunze şi devine una cu pământul, din ea izvorau acum toate
apele planetei, în ea îşi găseau somnul toate trupurile lumii, în adâncurile ei
se făureau diamantele şi pietrele preţioase, în creuzetul iubirii sale îşi
găseau sfârşitul şi începutul toate formele ce au existat şi vor exista.
- Dă-mi cea mai clară vedere din câte există în
Creaţie. Mai presus de toate vreau să văd.
Închise ochii şi văzu. Văzu cum se afla dincolo de
timp şi de spaţiu, văzu cum se întinde la infinit şi cum ia forma unei coli de
hârtie pe care se desenează toată existenţa. Văzu că ea era cel care desena, ea
era însuşi desenul şi ea era cel care dăinuia în eternitate dincolo de moarte.
"Da-da, da-da, da-da, da-da, da-da."
- Dă-mi cel mai adevărat simţământ dintre toate câte există în Creaţie. Mai presus de toate vreau să simt.
Îşi îngropă mâinile în ţărână şi simţi cum viaţa îi
părăseşte trupul şi o nouă viaţă ia naştere în el. O altfel de viaţă şi totuşi
aceeaşi viaţa, dar viaţa aceasta avea gustul dulce ca nectarul şi parfumul cel
mai rafinat. Această nouă viaţă cuprindea dimensiuni noi şi neexplorate de o
frumuseţe răpitoare care se armonizau într-o melodie ce nu putea fi auzită
decât de cel mai fin auz.
"Da-da,
da-da, da-da, da-da, da-da."
- Dă-mi cea mai înaltă percepţie pe care o pot avea
acum despre lume, despre viaţă, despre tot.
Se simţi trasă din realitatea pe care o percepea şi dintr-o dată în faţa ochilor ei Totul curgea, Totul se
mişca, Totul respira. Culorile erau vii. Culorile se amestecau una
cu cealaltă. Peste tot în jurul ei erau tipare geometrice minuscule ce se
împleteau unele cu altele în diverse forme.
Îşi ridică mâinile în
faţa ochilor şi văzu ca trupul ei era făcut din lumină fiecare celulă având formă de diamant. Toată această energie pe
care o percepea era în mişcare. Nimic în jurul ei nu era static. Nu exista
nimic care să stea pe loc. Pomii respirau, puteai sesiza cu o mare uşurinţă cum
trunchiurile şi frunzele se dilatau şi se contractau. O continuă mişcare de
deschidere şi închidere în faţa Fluxului. Formele nu mai erau delimitate unele
faţă de celelalte ci mai degrabă
în continuarea unei forme o altă formă lua naştere.
Viaţa făcea dragoste cu sine pentru a da naştere vieţii.
Ea era vie.
